De cartier

Amintindu-mi ca in noaptea asta vine Mos Nicolae, am dat o fuga la magazin sa cumpar dulciuri pentru mama. In fata magazinului, trei bajeti de cartier, pe pozitii, ma studiaza din cap pana in picioare. Intru, cumpar, ies.

Susoteli, apoi unul dintre ei striga dupa mine. Ignor si merg mai departe. Insista. Insista. Ambitios om, gandesc si ma intorc. Facem cunostiinta, apoi se pierde. “deci?”. “aaaa…arati bine, la ce liceu esti? si cum merge cu invatatul? esti rockerita? eu sunt manelist. de fapt nu sunt manelist, imi plac doar cateva” “unele, de suflet, asa-i?” “da” (hah). “iesi maine prin cartier? prieten ai? da` ce conteaza, ce tre` sa stie el ce faci tu” “ce-i drept, nu trebuie… ” .

Ajungem in fata blocului meu. “imi dai si mie numarul tau de telefon?” “nuh… de fapt te-am adus cu mine pana aici pentru ca mi-e frica de cateua alba”… deloc surprins imi raspunde “dah, stiu si eu cum sunt femeile, papa” si pleaca tristuc…

Imi pare rau ca nu i-am retinut numele….