Distractie, risc si nostalgie

Am realizat ca ma distrez. Sau nu, am realizat ca ma pot distra. Tot ce trebuie sa fac este sa-mi doresc asta. Pe langa weekendul petrecut alaturi de hippie urmeaza un al doilea weekend anuntat printr-un inceput furtunos: party la cristi acasa. Sunt oarecum nerabdatoare, sa zicem ca inca imi mai doresc sa beau vodka, sa zicem ca inca imi mai doresc sa dansez pe tigancusa sau poate chiar sa traiesc melodiile cu anumite subintelesuri (asta depinde de cat alcool voi avea in mine, bineinteles).

Mi-e dor de vama, mi-e foarte dor. Mi-e dor sa ma plimb de nebuna cu sticla de vin ieftin dar bun in mana, sa ma lovesc de oglinzile masinilor, sa ajung cu greu la cazare, sa visez intinsa pe plaja, sa savurez fiecare melodie, sa fiu libera sa fac orice…vreau sa ajungem mai repede acolo, sa vina 1 mai, sa bem primul pahar de bere, sa ne revedem cu totii (sper:-”). Ahh…

Revenind la distractie. Am realizat ca pot sa ma distrez visand. Am urat intotdeauna sa visez, mi se pare ca devii un om slab sau vulnerabil, iti construiesti o lume a ta in care totul e fix cum imi doresti si in care te poti refugia atunci cand se intampla ceva. Deja nu mai traiesti in realitatea propriu-zisa, traiesti intr-o fantezie. Singura problema pe care probabil nu o realizezi la momentul respectiv este ca la un moment dat va trebui sa incetezi sa fugi, sa incetezi sa te ascunzi si sa infrunti toate chestiile nasoale care se pot ivi. Oricum ideea e ca am ajuns sa fac ce inainte uram sa fac, constienta fiind de toate consecintele acre pe care le va avea. Nu stiu daca e trist sau de-a dreptul penibil dar asta e.

In urma unei discutii foarte interesante din aceasta seara am ajuns sa-mi pun niste intrebari. Din pacate pentru voi (stiu ca interesul era extrem de ridicat, imi pare rau sa va dezamagesc, nu aruncati cu pietre in mine sau macar nu si voi) nu voi posta si conversatia pentru ca risc deja prea mult. Revenind la intrebari. Oare se merita sa risti pentru ceva? Oare se merita sa risti pentru cineva?

Cat de mult trebuie sa insemne pentru tine acel ceva sau acel cineva? Cat de mult esti dispus sa risti? sau poate chiar De ce dracului sa risti cand ai putea evita totul renuntand? La ultima intrebare cred ca am gasit raspunsul, chiar in timp ce o scriam. Risti pentru ca iti place, risti pentru ca asa sporesti intensitatea senzatiilor. Mai trist ar fi sa descoperi in final ca ai riscat degeaba…