Păreri de rău

Da’ de unde? Deloc!

Ne-am certat, un motiv idiot ce-i drept, dar nu asta contează acum. După ce mi-am dat seama că m-ai enervat prea tare, am decis că n-am nevoie de tine. Da, mi-am luat bagajele şi am plecat singură să văd marea. Nu credeai că pot să-ţi fac asta, nu? Pentru că tu crezi, probabil, că am făcut-o pentru tine, că am făcut-o ca să-ţi dovedesc ceva. Crezi prost!

Oh, tu, lumina ochilor mei, soarele meu, viaţa mea… m-ai dezamăgit. Ai distrus tot, ai omorât visul, m-ai trezit din visare, n-a mai rămas nimic…

Călătoria mea la mare a fost o gură de aer proaspăt de care chiar aveam nevoie. M-am redescoperit pe mine însămi, mi-am amintit că n-am nevoie de nimeni ca să fiu fericită. Viaţa mea, fericirea mea, totul depinde doar de mine, sunt propriul meu Dumnezeu.