Sex, drugs & rock n roll

Mi-am luat o vacanță. Am plecat o săptămână, departe de tot… Mi-a prins tare bine pauza asta. Am putut să-mi pun în ordine gândurile, să găsesc niște răspunsuri, să îmi stabilesc niște priorități… Și, de ce nu, să mă distrez, s-o iau razna, să fac lucruri pe care, poate, în mod normal nu le-aș face…

Un vechi prieten (veche iubire de fapt, dar despre asta altă dată) mi-a propus escapada asta. A fost ceva spontan… “Hai vino cu mine” ”Hai!”. În fond, de ce nu…?

Și așa m-am trezit într-o vilă prin Costinești. Ce bine, iubesc marea! Mulți oameni, nu cunoșteam pe nimeni, dar nu a fost o problemă… Acest prieten al meu se învârte prin cercuri de oameni… cel puțin neobișnuiți. Multe substanțe interzise, abuz de alcool, girl on girl action… Astea ar fi cuvintele cheie. Stilul anilor 70, sex drugs & rock n roll.

Îmi amintesc totul vag, ca pe un vis frumos. Dar am avut niște… revelații?

Într-una din serile în care în țigara din care trăgeam cu poftă era altceva decât tutun, m-am apropiat de un cuplu de fete. Un moment de sinceritate, poate nevoia de a vorbi cu cineva care nu are nici o legătură cu viața ta… Un necunoscut, un om pe care poate nu îl vei mai vedea niciodată, care pare de pe altă planetă, dintr-un univers diferit… După ce eu mi-am spus povestea, au început să vorbească ele despre relația lor… Despre toate obstacolele peste care au trecut, despre toate lucrurile la care au renunțat ca să fie împreună…

Nu am avut niciodată idei preconcepute în legătură cu homosexualitatea. Am considerat-o o opțiune. Eu, persoal, nu am fost niciodată atrasă de o persoană de același sex, dar asta nu înseamnă că mi se pare imposibil. Cu toate astea, în una din zilele petrecute acolo, mi-am dat seama că nu am luat niciodată în considerare varianta asta.

Noapte, eu și un grup mare de fete, niște sticle de vodkă… Vorbim, mai bem puțin, râdem, mai umplem paharele, dansăm, renunțăm la pahare că-i mai comod cu sticla, de ce să ne complicăm…? Dar, ca să scurtăm povstea, să trecem la punctul culminant… M-am trezit într-un pat (în care am aflat ulterior cum am ajuns)… Când am deschis ochii… Am văzut un posterior care… părea feminin rău!

În acea secundă, minut, nu știu, au început să curgă atâtea întrebări… M-am cam speriat… Ideea de a-mi fi petrecut noaptea cu o femeie… Părea mult prea mult pentru mine… Îmi doream să nu se întoarcă, să nu văd o femeie, încercam să nu mă uit mai sus, refuzam să cred că ar putea fi adevărat… Dar persoana s-a întors și am răsuflat ușurată, era doar vechiul meu prieten… Doar…

Dar asta a dat naștere multor întrebări. Lăsând la o parte reacția mea care contrazice tot ce am zis până acum despre părerile mele în legătură cu homosexualitatea… De ce am căutat întotdeauna un bărbat? De ce întotdeauna atunci când cunosc un bărbat văd un potențial partener, de ce sunt atentă la tot ce zice, la fiecare mișcare, asta după ce l-am studiat din cap până-n picioare, în timp ce o femeie e doar poate o prietenă sau chiar o posibilă rivală…? De ce nu m-am uitat niciodată atentă la o femeie încercând să îi descopăr calitățile, însușirile care în mod normal mă atrag? Și nu, răspunsul nu e hormonii sau altă explicație biologică…

De fapt sunt ca marea majoritate. Nu judec, dar nici nu accept. Sau, mai bine zis, am fost. De acum voi fi ceva mai atentă…